BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN,

Este timpul să ne bucurăm, este perioada sărbătorilor! Pe mulți dintre noi ne găsește fiind ocupați: să cumpărăm cadourile ideale pentru cei dragi, să finalizăm treburile începute. Apoi când suntem în pline sărbători de iarnă, am devenit atât de obosiți in graba noastră de a pregăti totul, încât ne este greu să ne relaxăm sau să ne bucurăm de tradițiile și obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă.

Perioada sărbătorilor de iarnă creează așteptări...atât din partea noastră, cât și din partea celorlalți, aduce cu sine presiunea de a fi fericit, așa cum se presupune că ar trebui să fim. Însă, prin agitația aceasta continuă, mintea ne zboară în mod haotic la diverse lucruri, mai cu seamă la cele pe care nu am reușit să le facem sau cele care nu merg cum dorim. Astfel, uităm care este scopul principal al sărbătorilor de iarnă, și anume, acela de a sărbători: nu prin cadouri scumpe și bunuri materiale, ci prin prezență și conexiune umană. Este un bun prilej pentru a pune accent pe relații, emoții, anturaj; mai degrabă decât pe aspecte materiale.

Sărbătorile îndeamnă la momente de reuniune: atât cu tine însuți, cât și cu cei dragi și aduc în prim-plan simplități-le vieții. Pentru aceasta trebuie să-ți faci timp pentru ceea ce contează cu adevărat pentru tine, a petrece timp cu familia și cu prietenii, poate fi cel mai important lucru pentru tine. Fă-ți timp pentru asta și începe cu acest lucru înainte de începerea propriu-zisă a sărbătorilor. Sărbătorile Crăciunului sunt pentru întrunirea în familie, pentru pace, liniște sufletească, pentru iertare etc. Unii sărbătoresc specificul Crăciunului ca sărbătoare religioasă și tradiție, în timp ce alții sărbătoresc spiritul de altruism.

Indiferent de abordarea Crăciunului, sărbătoarea îndeamnă la relaționare și la timp petrecut alături de oameni, nicidecum la singurătate. Orice alegi să faci, încearcă să-ți amintești motivul pentru care faci acel lucru. Petrece timp cu tine pentru a reflecta- reflecția te ajută să fii în contact cu trăirile tale interioare și să optimizezi anumite aspecte de care nu ești mulțumit. Diminuează așteptările pe care le ai de la aceste sărbători. În fond, sărbătorile reprezintă un bun prilej de a savura mai mult simplități-le vieții pe care adesea le trecem cu vederea. Oferă-ți prilejul de a te bucura de simplitate. Fii atent în a găsi pozitivul și lucrurile frumoase in ceea ce se întâmplă în jurul tău. Ceea ce cauți găsești, așadar, dacă vei căuta negativul, îl vei găsi. La fel putem găsi și pozitivul, dar adesea nu-l  luăm în seamă.

Oferă experiență, durează mai mult decât secundele de fericire atunci când primim un cadou. Prieteniile sunt construite și menținute pe baza experiențelor comune. Timpul-prezența: un cadou prețios. Cu toții știm că timpul fiecăruia este important, tocmai de aceea petrecerea unui timp de calitate cu cei dragi este un cadou minunat.  Sărbătorile Crăciunului sunt un prilej de bucurie pentru cei mai mulți dintre noi, le asociem cu reuniunea familiei în jurul bradului, împodobit, cu veselie și, în general, cu emoții plăcute. Încheierea anului este percepută ca un moment de bilanț, iar dacă rezultatele nu ne satisfac, sentimentele noastre devin negative. Ce este mai important aici este să înțelegem că întotdeauna sărbătorile, ca și weekend-ul, se asociază în alegeri.

În prejma sărbătorilor devenim mai darnici, mai înțelegători mai sensibili. Sigur că este foarte frumos să oferim. În momentul în care oferă, oamenii își aduc aminte cumva că există un echilibru între a da și a primi. Cadoul îl faci din generozitate, de aceea oamenii ar trebui să se gândească ce atașează unui cadou. Și întotdeauna unui cadou i se atașează generozitate și... atât. Nu aștepți nimic în schimb. Ne propunem, la fiecare sfârșit de an, să-l facem mai bun pe următorul.

Crăciunul este o invitație pentru a ne pregăti casa și sufletul de sărbătoare, prilej de aduceri aminte, de bilanț personal, de împăcare cu sine și cu ceilalți. Astfel, descoperim în sufletul nostru podoabe ca: iertare, bunătate, împăcare, generozitate... frumusețe. Și, odată cu împodobirea bradului, ne putem împodobi și pe noi cu un gest magic.

De Crăciun ne amintim că suntem asemeni Creatorului și Mântuitorului, că suntem creatori, astfel încât ne putem construi și reconstrui în fiecare an, apropiind-ne de ceea ce dorim și putem să fim. Un cadou magic putem oferi propriei persoane: asumarea și iertarea.

Chiar dacă nu mai suntem copii, în fiecare adult se ascunde un suflet de copil care merită ceva frumos, avem nevoie de magie, de vis, de poveste dar mai ales avem nevoia de a trăi vraja sfântă ce învăluie Crăciunul. Cu această ocazie avem posibilitatea de a scoate din sufletul nostru valori ca: binele, iubirea, mulțumirea, generozitatea. Ele sunt acolo în suflet, tu doar trebuie să le scoți. Bucuria Crăciunului va rămâne aceiași, indiferent de circumstanțe și distanțe.

Haideți să fim fericiți noi, nu sărbătorile! Crăciunul este: recunoștință, magie, dăruire și iertare. Crăciunul ne îndeamnă să fim mai buni, în felul acesta vom trăi cu bucurie și folos fiecare întâlnire a noastră cu Isus, cel care a venit, vine și va veni!

Ștefan Robu

sursa foto: internet

VĂ UREZ TUTUROR UN CRĂCIUN BINECUVÎNTAT!

SPERANȚA, MODUL DE A REALIZA VISURILE,

 

A vorbi la începutul anului despre speranță poate fi o obișnuință sau o formalitate, deoarece, în  această perioadă, se spun numai lucruri frumoase și se fac urări care să ne ajute să privim cu mai multă încredere timpul ce ne stă în față, transformându-l într-un nou început.

Dincolo de toate acestea, speranța este sădită în inima omului, face parte din el, deoarece viața fără speranță este ca o corabie fără pânze. Tinerețea este caracterizată de speranță, visuri, dorințe mărețe,  dar și riscul ca speranța să se transforme în disperare este atât de amenințător. Cum putem să facem să fim oameni ai speranței? Speranța ne-a fost dăruită, o speranță în care putem avea încredere, în virtutea căreia noi putem înfrunta prezentul nostru: prezentul, chiar și plin de greutăți, poate fi trăit și acceptat dacă se îndreaptă spre un țel și dacă de acest țel noi putem fi siguri, dacă acest țel este atât de mare, încât să justifice drumul. Spre cine ar trebui să ne îndreptăm noi? Care ar trebui să fie țelul vieții noastre? Omul are multe speranțe în viața sa, mai mici sau mai mari. 

În tinerețe poate fi speranța marii și împlinitei iubiri; speranța unei anumite poziții în profesie, a unui succes sau altul,  care să fie important pentru toată viața. Când însă aceste speranțe se realizează, ni se arată cu claritate că aceasta,  în realitate, nu era totul. Devine evident că omul are nevoie de o speranță care să treacă dincolo. Devine evident că îi poate fi deajuns doar ceva infinit, ceva care va fi mereu mai mult decât poate să atingă el. 

Această mare speranță poate să fie doar Dumnezeu, care îmbrățișează universul și care ne poate propune și dărui ceea ce, singuri, nu putem atinge.

Aceasta este speranța care trebuie să caracterizeze fiecare om, fiecare tânăr etc... Nu putem însă ascunde, că de multe ori, orizontul nostru este atât de întunecat. Așadar, speranța nu este un vis, ci modul de a realiza visurile.

Speranța este aceea care re-începe mereu, iar lumea va aparține mâine celor care îi vor fi oferit speranța cea mai mare, tocmai pentru că tot întunericul din univers nu poate stinge o candelă aprinsă!

foto: internet

Ștefan Robu

SPECIALIȘTI ÎN A PREA FOLOSI SCUZE,

 

În desișul propriei istorii, am învățat cu toții munți întregi de scuze care mai de care mai speciale, năstrusnice și ghidușii, scuze amprentate  cu propriul nostru mod de a fi, agățându-ne cu ambele mâini de un motiv pentru care să facem sau nu un anumit lucru.

Ne-am eschivat de la realizarea unui act atât de mult implorat de celălalt cu inima îndoliată de suferință, cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet. Atâtea chemări irosite, atâtea invitații la banchetul vieții celui de lângă noi pe care le-am refuzat politicos pentru că: „ nu avem timp”. Copii cu glas de smirnă ne-au implorat prezența, iar noi i-am nenorocit cu: „sunt ocupat acum, dar data viitoare mă voi revanșa! Promit! Ține minte: data viitoare- care, de fapt, se traduce cu Niciodată! De unde oare scuzele? De unde le-am deprins? Deși nu am fost educați la grădiniță sau la școală pentru aceasta, și cu atât mai puțin în familie, totuși, apelăm vandalic la scuze bine ticluite în ghemotocul minții!  Scuzele le-am inventat noi oamenii! Cu câte pretexte nu am reușit să ne retragem din inima celuilalt, lăsându-i gol interiorul ce prinde gust de dor! De multe ori am justificat atât de gratuit modul nostru de a fi, de a gândi, de a simți,  de a lipsi, de a vorbi de a iubi...!

Ne scuzăm, pentru că voiam să ne micșorăm vina sau să ne descotorisim de ea, așa cum pomul se lipsește de frunzele ofilite în toamna târzie.  Scuzele nu sunt invocate pentru a ne disculpa doar în fața oamenilor.  Fabricăm scuze și în fața lui Dumnezeu și căutăm subtil să ne sustragem  de la prezența sa ; ne plângem că nu ne ajunge timpul, că am uitat să ne rugăm dimin eața și seara, că am fost prea ocupați, că avem prea multe de făcut și că lui nu-i mai rămâne spațiu deloc, că ziua de 24 de ore este mult prea scurtă și suntem foarte obosiți,  că e prea mare gălăgie în casă, că duminica vrem să ne odihnim mai mult după o săptămână cumplită la școală sau serviciu, că....

Devenim artiști veritabili în a ciopli scuze cu propriile cuvinte, dar sunt convins că, dacă vrem să facem un lucru, îl facem fără doar și poate; dacă ne dorim din toată inima ceva, ne dăm și peste cap să-l realizăm. Important este să vrem! Voința, exercitată prin multă muncă și atenție, trece munții, împlinește visurile, depășește spațiul și timpul, face imposibilul posibil!

sursa foto: internet

Ștefan Robu

CĂUTÂND MEREU,

 

Cum obținem ceea ce avem în viață? De ce unele persoane par să aibă totul, în timp ce altele suferă atât de mult?  În încercarea noastră necontenită de a ne găsi fericirea în viață, devorăm la nesfârșit cărți de gândire pozitivă.  Dar dacă aceste cărți ar deține cu adevărat secretul unei vieți pline de abundență și de bucurie, de ce continuăm  să cumpărăm altele noi? Sigur, există câteva care au reușit totuși să pară că ne oferă în mică măsură cheia  către o viață mai bună, dar în realitate nu sa întâmplat așa.

Căutăm pretutindeni mijloace de a ne elibera de stresul vieții de zi cu zi, și cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi încă mai caută.  Cum e posibil?  Cum se face că nu am învățat niciodată simplul secret al unei vieți mai bune, indiferent ce reprezintă ea pentru noi?  Cum se face că încă mai continuăm să încercăm ca  nebunii să obținem ceea ce vrem, în condițiile în care cheia îndeplinirii celor mai intime dorințe este la fel de elementară ca și viața.

Dacă mai ești de părere că lucrurile vin la tine în urma norocului sau a ghinionului, sau din întâmplare, sau în urma unei coincidențe, nu este așa. Nu ți sa părut niciodată extrem de bizar faptul că viețile noastre sunt atât de dure, deși suntem străluciț? Așa că de ce cărțile referitoare la modul în care putem avea totul, la cum să gândim corect și cum să ne îmbogățim la cum să ne vizualizăm drumul către succes și la cum să stăpânim puterea gândirii pozitive nu ne-au arătat cum să ieșim din această dezordine?  Foarte simplu!  Fiecare din aceste cărți au trecut cu vederea cel mai important element din toate timpurile, care ne afectează viața de zi cu zi.  Creăm în urma sentimentelor, nu a gândurilor.

Da, este corect.  Ajungem așa cum ne dorim în urma modului în care simțim, nu încercând să punem lucrurile la locul lor sau să ne controlăm propriile minți, prin intermediul uneia dintre cele mai elementare legi ale fizicii: asemănarea atrage asemănare.

Așa că, dacă vrem să ne schimbăm viețile, să fim mai bogați,  mai sănătoși mai în siguranță sau mai fericiți, va trebui doar să învățăm pașii simpli de manipulare a propriilor sentimente după care în fața noastră se va deschide o lume nouă, plină de oportunități.

Cu cât mai mult te joci așa, cu atât îți va plăcea mai tare să  simți schimbarea vibrațională care se petrece în tine, pe măsură ce treci de la o frecvență la alta.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

SĂRBĂTORILE CRĂCIUNULUI, MOMENTE MAGICE,

 

Un an plin de emoții de provocări, într-un cuvânt: a fost altfel! Cu siguranță sărbătorile din acest an nu vor semăna cu nimic din ce am trăit până acum în acești ani de pandemie, spiritul sărbătorilor de iarnă se face deja simțit. Însă cu siguranță avem nevoie de bucuria și voioșia pe care acestea le-au adus în fiecare an. Este momentul care ne permite să ne amintim ce este important pentru fiecare dintre noi și ne îndeamnă la bunătate, la reflecție, la recunoștință.

Crăciunul este mai mult decât o sărbătoare, este și a însemnat dintotdeauna bucuria nașterii Domnului, credință, nădejde, speranță și dragoste. Sărbătoarea Crăciunului este un simbol al purității, reînoirii, voioșiei și generozității.

Chiar dacă nu mai suntem copii, în fiecare adult se ascunde un suflet de copil care merită ceva frumos, avem nevoie de magie, de vis, de poveste, dar mai ales avem nevoia  de a trăi vraja sfântă care învăluie Crăciunul. Cu această ocazie avem posibilitatea de a scoate din sufletul nostru valori ca: binele, iubirea, mulțumirea, generozitatea.  Ele sunt acolo, în suflet, tu doar trebuie să le scoți

Bucuria Crăciunului va rămâne aceiași, indiferent de circumstanțe și distanțe. Adunarea în familie la masa de Crăciun sau mersul cu colindul din casă în casă, vor fi o bucurie și nu ne-o poate lua nimeni. E peste tot, e sărbătoare, iar noi doar trebuie să ne bucurăm, Dacă nu vom putea fi lângă ei, asta nu înseamnă că nu-i avem în permanență cu noi, nimeni și nimic nu îi poate scoate pe cei dragi nouă din suflet și din amintiri. Să ne gândim la ceea ce avem și să nu asociem distanțarea cu frustrări și regrete. Amintirile, iubirea și bunătatea sunt totul. Sărbători magice să avem! Pline de trăire, liniște și iubire!

Haideți să fim fericiți noi, nu sărbătorile! Crăciunul... prilej de aduceri aminte, de bilanț personal, de împăcare cu sine și cu ceilalți. Este momentul în care putem aduce noi sensuri și semnificații  acestei sărbători creștine: momentul în care se naște iubirea necondiționată, acceptarea necondiționată a celuilalt(dar și a propriei persoane), descoperirea și afirmarea propriei generozități.

Crăciunul este o invitație pentru a pregăti casa și sufletul de sărbătoare.  De Crăciun ne amintim că suntem asemenea Creatorului și Mântuitorului, că suntem creatori, astfel încât ne putem construi și reconstrui în fiecare an, apropiindu-ne de ceea ce dorim și putem să fim.  Mai mult ne putem propune să creăm  în fiecare zi din an un moment de sărbătoare. Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie. În decembrie oamenii cumpără cadouri, în preajma sărbătorilor devenim mai darnici, mai înțelegători, mai sensibili.  Este un echilibru între a da și a primi, cadoul îl faci din generozitate. De aceea oamenii ar trebui să se gândească ce atașează unui cadou. Și întotdeauna unui cadou i se atașează generozitate și... atât. Nu aștepți nimic în schimb. Ne propunem ca la sfârșit de an, să-l facem mai bun pe următorul. Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie: le asociem cu reuniunea  familiei în jurul bradului împodobit, cu veselie și, în general, cu emoții plăcute. 

Crăciunul asta este: recunoștință, magie și dăruire. Sărbătorile îndeamnă la momente de reuniune: atât cu tine însuți, cât și cu cei dragi și aduc în prim-plan simplități-le vieții. Pe scurt: găsește motive să râzi în fiecare zi, vizitează persoane dragi, bucură-te de sunetul cântecelor de iarnă și de priveliștea de afară, fii curios! Odată trecute aceste zile nu mai pot fi recuperate! Tu știi cum să le trăiești din plin?

Crăciunul este un moment special, în care lumea se vrea mai bună, dar nu din întâmplare, ci pentru că,  în lumea noastră deformată de răutate, a coborât un prinț, un prinț al păcii.

Crăciunul ne cheamă să dezvoltăm în noi simțul filiațiunii divine și al fraternității umane. Numai așa putem trăi în liniște și pace!

VĂ UREZ TUTUROR UN CRĂCIUN RODNIC ȘI BINECUVÂNTAT!

sursa foto: internet

Ștefan Robu

ADEVĂRATA RE-FORMĂ A EDUCAȚIEI,

Realizarea scopului educației este criteriul de evaluare a reformei în educație.  Un demers care vizează împlinirea omului întreg, trup și suflet, și învățarea artei de a iubi.  Ceea ce trebuie sa iubim reprezintă garanția că nu se schimbă doar forma , ci se realizează reforma.

Se discută tot mai mult în spațiul public despre nevoia unei adevărate reforme în educație.  Legiuitorii vin cu proiecte de lege,  sindicatele și ONG-urile fac presiuni, profesorii și elevii revendică drepturi etc.  Dar care să fie oare indicatorii unei adevărate reforme?  Care sunt acele lucruri esențiale când vine vorba despre educația copiilor?  Care este ținta și scopul real al educației?

Întrebați fiind de ce merg la școală, elevii răspund tipic: pentru a lua note bune, pentru a intra la o facultate bună, pentru a obține un job bun, pentru a face bani etc. Practic, școala este utilă pentru a ne descurca în viață.  E o viziune utilitaristă asupra educației: elevii dobândesc competențe ce îi vor pregăti pentru a îndeplini o anumită funcție utilă în societate, sunt modelați pentru a fi un angrenaj la mașina economiei.

Filozofii greci, în zorii civilizației, au oferit o altă perspectivă. Pentru Socrate, scopul educației era de a învăța să iubim lucrurile pe care ar trebui să le iubim.  Platon scria  că scopul educației este de a ne învăța să iubim ceea ce este frumos.  Educația ar trebui să fie, în primul rând, despre dragoste și frumusețe, pentru că ceea ce iubim spune mult despre caracterul nostru.   Educația este, așadar, o formare a caracterului, a virtuții, iar dezvoltarea iubirii corecte modelează persoana ca întreg.

Aristotel ne-a avertizat: „A fi mereu în căutarea utilului nu face ca sufletele să devină libere și înălțătoare”.  Viziunea utilitaristă a educației are ca scop dezvoltarea unor oameni utili..  Viziunea filozofilor greci urmărește dezvoltarea unor oameni excelenți. Adevărata educație urmărește formarea persoanei umane în vederea scopului ei ultim, precum și spre binele societății al cărei membru este și în care, la maturitate, va avea datorii de îndeplinit.

Adevărata reformă a educației nu poate pierde din vedere faptul că omul e și  trup, și suflet, că omul are facultăți naturale, dar și supranaturale, că există rațiune, dar și revelație.  E important să educăm noua generație pentru a avea o pâine și pentru a crește economic, dar ea nu are nevoie doar de atât.  Adevărata educație nu caută doar mijloace pentru a trăi, ci împlinirea vieții.  Frumusețea, iubirea, binele, adevărul pe care le căutau anticii, creștinii le descoperă în Dumnezeu.  Acesta ar trebui să fie principalul scop al educației, chiar dacă necesită timp și efort.

Una dintre marile probleme ale timpului nostru este că mulți sunt școlarizați, dar puțini sunt educați scria Sfântul Thomas Morus în secolul al XVI-lea.  Mă întreb: Ce ar avea el de spus despre școlile de astăzi? Cu toată școlarizarea noastră, nu suntem liberi și înălțați sufletește.  Doar cei educați la virtute sunt liberi.  Doar cei care pot iubi ceea ce ar trebui să iubească sunt liberi.  Doar cei care pot fi străbătuți de ceea ce este cu adevărat frumos sunt liberi, pentru că nu ești liber dacă ignori adevărata frumusețe.  Doar cei care urmăresc scopul final al vieții, nu mijloacele, sunt cu adevărat liberi.  Fără o asemenea perspectivă, reforma va fi doar de formă; se va reforma forma, dar nu educația.

O educație reformată ține cont de scopul ei, iar o educație care își pierde adevăratul scop nu este educație.

foto: internet

Ștefan Robu

darul și sensul vieții,

 

Suntem invitați să ne rugăm și să reflectăm mai mult pentru abolirea pedepsei cu moartea, pedeapsă care este încă prezentă în lume.

Această invitație deschide calea către un aspect important al vieții noastre: iertarea. Ce înseamnă și cum trăim iertarea în viața noastră? Care sunt situațiile în care trăim iertarea, cum ne simțim atunci când suntem iertați sau când oferim iertare.

Procesul iertării, de multe ori,  este dificil,mai ales atunci când suntem răniți profund, când suferim o nedreptate sau când ne este greu să înțelegem experiențele prin care trecem. Cu siguranță, fiecare persoană a greșit, a fost iertată și a iertat la rândul său; cu toții greșim chiar zilnic, într-o mai mică sau mai mare măsură..

Greșelile, experiențele, comportamentele, nedreptățile prezente în viața noastră ne ajută să învățăm, să creștem, să ne cunoaștem mai bine sufletul și legătura acestuia cu Dumnezeu, iar acestea nu trebuie să umbrească valoarea și demnitatea pe care fiecare o are.

Un dialog interior profund cu sine, cu privire la „bârnele” din proprii ochi, din propriul suflet,ar putea contribui la diminuarea spiritului critic și a judecării celorlalți. Cine areastfel încât ele să devină înțelepciunea, omnipotența pentru a cunoaște toate misterele vieții, sensul și rolul experiențelor prin care trec oamenii, astfel încât să decidă asupra vieții altora, cui i se lasă viața și cui îi este luată?!

Asumarea responsabilității pentru greșelile făcute și recunoașterea condiției de greșitori, ca și demnitatea la care este chemată fiecare persoană prin însăși existența sa, ar putea conduce la găsirea unor căi de diminuare a răului prin sporirea binelui, depășind stadiul de făuritori și împărțitori ai dreptății, deținători ai puterii de decizie asupra vieții.

Pornind de la această invitație, să medităm mai profund la greșelile noastre și ale celorlalți, iar iertarea față de noi înșine și față de ceilalți și la modul în care toate aceste experiențe și-au pus amprenta asupra vieții noastre; să ne deschidem inimile astfel încât ele să devină ocazii de împărtășire a milostivirii lui Dumnezeu și, recunoscându-ne limitele, să cerem harurile necesare pentru aceasta.

sursa foto: internet

Ștefan Robu