Omul devine ceea ce gândește în inima sa. Acest aforism se aplică tuturor condițiilor și circumstanțelor în care trăiește omul. Noi devenim literalmente ceea ce gândim, caracterul nostru nefiind altceva decât suma totală a gândurilor noastre.
Așa cum o plantă se naște din sămânță, neputând exista în afara acesteia, fiecare act al nostru derivă din semințele ascunse ale gândurilor noastre și nu ar fi putut deveni niciodată manifest dacă nu ar fi existat.
Acest lucru este valabil inclusiv pentru actele așa-zis spontane sau nepremeditate, și cu atât mai mult pentru cele comise în mod deliberat.
Acțiunea este consecința gândirii, iar bucuria și suferința sunt fructele acesteia. Astfel, noi culegem ce am semănat, iar fructele pe care le culegem pot fi dulci sau amare.
Noi suntem ceea ce credem(în plan mental) că suntem. Dacă în mintea noastră există gânduri impure, noi avem de suferit. Dacă gândurile noastre sunt pure, ele conduc inevitabil la bucurie.
Creșterea umană este un fenomen natural, și nu creație artificială. Legea cauzei și efectului este absolută și operează în egală măsură în lumea invizibilă a gândurilor și în cea vizibilă a obiectelor materiale. Un caracter nobil și plăcut lui Dumnezeu nu se naște întâmplător și nu este consecința norocului chior, ci rezultatul natural al unui efort continuu și al unei gândiri corecte.. Cu alte cuvinte, el este efectul cultivării pe termen lung a gândurilor curate. Pe de altă parte, un caracter animalic și lipsit de noblețe este consecința cultivării continue a unor gânduri cu aceiași natură.
Noi ne creăm singuri caracterul și viața, dar așa cum le creăm, le putem transforma la fel de ușor. Prin gândurile noastre noi ne putem făuri armele prin care ne putem autodistruge, dar ne putem crea la fel de bine instrumentele prin care ne putem construi singur un rai al bucuriei, puterii și păcii interioare. Dacă facem alegerile corecte și dacă ne orientăm gândurile către ceea ce este bun, noi ne putem înălța către perfecțiunea divină. Dar, dacă facem abuzuri și dacă ne orientăm gândurile către cele rele, putem coborî mai jos de regatul animalelor. Între cele două extreme pot exista cele mai variate tipuri de caractere umane. Cu alte cuvinte, noi suntem stăpânii destinului nostru și proprii noștri creatori.
Dintre toate adevărurile din adâncul sufletului care au fost scoase din nou la lumină în epoca modernă, nici unul nu este mai satisfăcător și mai plin de promisiuni divine ca acesta: că noi suntem stăpânii gândurilor noastre, făurarii caracterului nostru, creatorii condițiilor de mediu în care trăim și ai destinului nostru.
Dat fiind că suntem ființe înzestrate cu putere, inteligență și iubire, și că deținem controlul absolut al gândurilor noastre, noi deținem cheia prin care putem debloca orice situație și puterea de a ne transforma și de a ne regenera prin care putem deveni tot ceea ce ne dorim.
Orice om este propriul lui stăpân, chiar dacă se simte slab și abandonat. Din păcate, oamenii slăbiți și supuși degradării devin stăpâni debili și își guvernează în mod greșit viața. Cine reflectează la condiția sa și caută cu perseverență legea care îi guvernează existența, devine un stăpân înțelept și își direcționează energiile cu inteligență, focalizându-și gândurile asupra unor chestiuni cu adevărat importante pentru el. El devine astfel un maestru conștient și descoperă în el însuși legile gândirii. În acest scop, nu are nevoie decât de perseverență, autoanaliză și experiență.
Precum aurul și diamantele nu pot fi găsite decât prin astfel de căutări și săpături. În mod similar, noi putem descoperi în ființa noastră toate marile adevăruri, dacă vom săpa suficient de adânc în interiorul sufletului nostru. Vom înțelege astfel că noi ne creăm singuri propriul caracter, că ne modelăm singuri viața și că ne construim singuri destinul. Acest lucru poate fi dovedit dincolo de orice îndoială prin supravegherea, controlul și modificarea gândurilor noastre, inclusiv prin urmărirea efectelor lor asupra noastră, asupra celor din jur și asupra vieții și circumstanțelor în care trăim. Printr-o investigație și o practică plină de răbdare, noi putem învăța să facem conexiunea între cauze și efecte, iar prin analizarea tuturor experiențelor prin care trecem, inclusiv a celor mai banale, noi putem obține acea cunoaștere de sine care este similară cu înțelegerea, înțelepciunea și puterea. Aceasta este singura cale prin care putem intra în templul cunoașterii, unde vom găsi tot ceea ce căutăm.
Această cale este una a răbdării, practicii și perseverenței.
sursa foto: internet
stefan robu
