SPECIALIȘTI ÎN A PREA FOLOSI SCUZE,

 

În desișul propriei istorii, am învățat cu toții munți întregi de scuze care mai de care mai speciale, năstrusnice și ghidușii, scuze amprentate  cu propriul nostru mod de a fi, agățându-ne cu ambele mâini de un motiv pentru care să facem sau nu un anumit lucru.

Ne-am eschivat de la realizarea unui act atât de mult implorat de celălalt cu inima îndoliată de suferință, cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet. Atâtea chemări irosite, atâtea invitații la banchetul vieții celui de lângă noi pe care le-am refuzat politicos pentru că: „ nu avem timp”. Copii cu glas de smirnă ne-au implorat prezența, iar noi i-am nenorocit cu: „sunt ocupat acum, dar data viitoare mă voi revanșa! Promit! Ține minte: data viitoare- care, de fapt, se traduce cu Niciodată! De unde oare scuzele? De unde le-am deprins? Deși nu am fost educați la grădiniță sau la școală pentru aceasta, și cu atât mai puțin în familie, totuși, apelăm vandalic la scuze bine ticluite în ghemotocul minții!  Scuzele le-am inventat noi oamenii! Cu câte pretexte nu am reușit să ne retragem din inima celuilalt, lăsându-i gol interiorul ce prinde gust de dor! De multe ori am justificat atât de gratuit modul nostru de a fi, de a gândi, de a simți,  de a lipsi, de a vorbi de a iubi...!

Ne scuzăm, pentru că voiam să ne micșorăm vina sau să ne descotorisim de ea, așa cum pomul se lipsește de frunzele ofilite în toamna târzie.  Scuzele nu sunt invocate pentru a ne disculpa doar în fața oamenilor.  Fabricăm scuze și în fața lui Dumnezeu și căutăm subtil să ne sustragem  de la prezența sa ; ne plângem că nu ne ajunge timpul, că am uitat să ne rugăm dimin eața și seara, că am fost prea ocupați, că avem prea multe de făcut și că lui nu-i mai rămâne spațiu deloc, că ziua de 24 de ore este mult prea scurtă și suntem foarte obosiți,  că e prea mare gălăgie în casă, că duminica vrem să ne odihnim mai mult după o săptămână cumplită la școală sau serviciu, că....

Devenim artiști veritabili în a ciopli scuze cu propriile cuvinte, dar sunt convins că, dacă vrem să facem un lucru, îl facem fără doar și poate; dacă ne dorim din toată inima ceva, ne dăm și peste cap să-l realizăm. Important este să vrem! Voința, exercitată prin multă muncă și atenție, trece munții, împlinește visurile, depășește spațiul și timpul, face imposibilul posibil!

sursa foto: internet

Ștefan Robu

CĂUTÂND MEREU,

 

Cum obținem ceea ce avem în viață? De ce unele persoane par să aibă totul, în timp ce altele suferă atât de mult?  În încercarea noastră necontenită de a ne găsi fericirea în viață, devorăm la nesfârșit cărți de gândire pozitivă.  Dar dacă aceste cărți ar deține cu adevărat secretul unei vieți pline de abundență și de bucurie, de ce continuăm  să cumpărăm altele noi? Sigur, există câteva care au reușit totuși să pară că ne oferă în mică măsură cheia  către o viață mai bună, dar în realitate nu sa întâmplat așa.

Căutăm pretutindeni mijloace de a ne elibera de stresul vieții de zi cu zi, și cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi încă mai caută.  Cum e posibil?  Cum se face că nu am învățat niciodată simplul secret al unei vieți mai bune, indiferent ce reprezintă ea pentru noi?  Cum se face că încă mai continuăm să încercăm ca  nebunii să obținem ceea ce vrem, în condițiile în care cheia îndeplinirii celor mai intime dorințe este la fel de elementară ca și viața.

Dacă mai ești de părere că lucrurile vin la tine în urma norocului sau a ghinionului, sau din întâmplare, sau în urma unei coincidențe, nu este așa. Nu ți sa părut niciodată extrem de bizar faptul că viețile noastre sunt atât de dure, deși suntem străluciț? Așa că de ce cărțile referitoare la modul în care putem avea totul, la cum să gândim corect și cum să ne îmbogățim la cum să ne vizualizăm drumul către succes și la cum să stăpânim puterea gândirii pozitive nu ne-au arătat cum să ieșim din această dezordine?  Foarte simplu!  Fiecare din aceste cărți au trecut cu vederea cel mai important element din toate timpurile, care ne afectează viața de zi cu zi.  Creăm în urma sentimentelor, nu a gândurilor.

Da, este corect.  Ajungem așa cum ne dorim în urma modului în care simțim, nu încercând să punem lucrurile la locul lor sau să ne controlăm propriile minți, prin intermediul uneia dintre cele mai elementare legi ale fizicii: asemănarea atrage asemănare.

Așa că, dacă vrem să ne schimbăm viețile, să fim mai bogați,  mai sănătoși mai în siguranță sau mai fericiți, va trebui doar să învățăm pașii simpli de manipulare a propriilor sentimente după care în fața noastră se va deschide o lume nouă, plină de oportunități.

Cu cât mai mult te joci așa, cu atât îți va plăcea mai tare să  simți schimbarea vibrațională care se petrece în tine, pe măsură ce treci de la o frecvență la alta.

sursa foto: internet

Ștefan Robu