MUGURI DE VIAȚĂ, DE CREDINȚĂ ȘI DE SPERANȚĂ,

 

Anotimpul renașterii, timpul în care viața umple din nou golul lăsat de întunericul și gerul iernii, vremea în care sufletul nostru tânjește după lumină, căutăm să purtăm o haină nouă, să ne primenim casa, timpul parcă devine mai generos, în jurul nostru totul învie, se schimbă.

Mugurii de viață își fac simțită prezența peste tot, în toate grădinile, livezile și curțile, pe întinsul câmpiilor, în cuiburile păsărilor, în staulul păstorilor.  Oamenii gospodari își curăță pomii și grădinile de ramurile uscate, de vegetația moartă sub mantia iernii, de gunoaiele și reziduurile care pot înăbuși firele proaspete de iarbă sau plantele firave ieșite din semințele aruncate în pământul fertil. Natura se bucură, cântecul păsărilor ne ostoiește sufletul, florile viu colorate ne îmbie la visare, cerul senin și razele soarelui ne cuprind într-o îmbrățișare pe care o așteptam demult și n-am mai vrea să se termine.

În tot acest tablou, creștinul învață să dea sens vieții, să dea valoare vieții și să iubească viața.  Bobul semănat în pământ moare, dar nu în zadar. Dumnezeu - Omul a intrat în pământ, depus de oamenii care l-au condamnat și ucis, dar a devenit pentru noi, asemenea unei semințe, sursă de viață, de viață veșnică. Oare avem puterea interioară de a înțelege și accepta această metamorfoză a eliberării noastre?  Oare știm noi să prețuim libertatea care ne-a fost dăruită? Adesea privim și înțelegem viața ca și cum am asista la un spectacol oferit de natură în fiecare stagiune de primăvară în parcuri și grădini, în păduri și poienițe multicolore.  Am avut curajul și puterea de a ne curăța ramurile care nu aduc rod în viața noastră?   Sau am rămas la fel ca în anii trecuți, au mai crescut, sau mai îndesit, riscând ca la un moment dat să ne sufoce voința și credința că am putea fi și noi un pom cu adevărat roditor. Nu cumva, viața noastră riscă să intre în aceiași rutină, în aceleași obișnuințe?  Nu cumva, după ce entuziasmul și euforia primăverii vor trece, vom intra din nou în așteptare și vom face din nou promisiuni pentru primăvara viitoare?

Cuprinși de dorința de transformare, creștinii au parcurs perioada postului mare, timp în care fiecare și-a pregătit, mai mult sau mai puțin, grădina sufletului și ogorul inimii în care să cadă bobul credinței răspândit în Lumina Învierii.  Ce coincidență frumoasă se petrece în fiecare primăvară, atunci când natura renaște în toate formele și ungherele sale,  când sunetul clopotului bisericii se aude altfel atunci când ne cheamă la întâlnirea cu Lumina sfântă! Dar oare bobul credinței noastre a prins cu adevărat viață, va aduce rod, va rezista până la vremea secerișului?  Sau suntem prinși într-un ritual repetitiv, ca oricare alt moment de sărbătoare din calendarul agățat de perete, în care ne uităm din când în când să căutăm următoarea sărbătoare și dacă mai avem o zi liberă în plus?  Iar în acest răstimp spicul crescut din bobul de credință este uitat și părăsit în arșița indiferenței noastre, nemaiavând puterea să aducă rod.  Și totuși... chiar și în momentele de descurajare și prăbușire interioară ni se oferă șansa de a ne ridica.  Mugurele de speranță ne trezește sufletul, ne dezmorțește cugetul și ne deschide ochii credinței.

Speranța și credința sunt cele două aripi care ne ajută să trecem cu bine de la întuneric la lumină, de la suferință la vindecare, de la viața de aici la viața de dincolo.  Scriitorul american George Iles spunea că speranța este credința care te ține de mână în întuneric - ca să putem ajunge la lumină, la viață.  Unde este speranță, de credință, și unde este credință, este viață, iar lumina cea fără de sfârșit le învăluie pe toate într-un chip nou.

sursa foto: internet

Ștefan Robu

DORINȚELE ARZĂTOARE PUN LUMEA ÎN MIȘCARE,

 

Noi ne aflăm în această lume doar pentru a ne satisface nevoia de supraviețuire.  Marea dorință primordială care a dat naștere lumii spațio - temporale nu a avut nici o clipă intenția de a ne face să trăim experiențe neplăcute, ci dimpotrivă, de a ne ajuta să ne distrăm și să fim fericiți, să evoluăm și să creștem, obiective pe care nu le putem îndeplini decât prin urmărirea pasiunilor unice pe care le avem.  Mult prea mulți oameni cred că dorințele lor sunt frivole și că visele lor sunt egoiste.  Adevărul este că planeta noastră este un paradis al opulenței și al abundenței, împărtășindu-și comorile cu toți cei ce îi ies în întâmpinare prin gândirea lor nelimitată, prin așteptările lor mărețe și prin acțiunile lor elementare.  Cu cât îi permitem planetei să își împărtășească într-o mai mare măsură comorile cu noi, cu atât mai mult facilităm inclusiv participarea altor oameni la aceste comori, printr-un proces care depășește cu mult visul nostru inițial.

Dorințele noastre sunt daruri, nu blesteme, și ar trebui să ne fie onorate ca atare.  Ele reprezintă spiritul vieții care dansează prin noi, indicând direcții care ne vor inspira și conducându-ne către manifestarea potențialului nostru real.  Visele noastre sunt la rândul lor daruri, și încă mult mai remarcabile decât cred în mod obișnuit oamenii.  Ele simbolizează dorințele noastre și ale sufletului nostru, ținând cont de tot ce am făcut vreodată, de înclinațiile, preferințele, aptitudinile și talentele noastre, astfel încât să creștem și să devenim mai mult.  Nefiind provenite de la egoul nostru, ele ne pot tulbura sau agita, dar întotdeauna sunt realizabile și simplul fapt că le-am primit arată că suntem demni de ele.  Așa cum știi, nu există coincidențe și nici accidente, ci doar evenimente orchestrate de gândurile noastre, care atrag în viața noastră circumstanțe și jucători care corespund lucrurilor la care ne-am gândit.

Un vis nu este egoist decât dacă te gândești la el din perspectiva lipsurilor și rarității, respectiv dacă pornești de la premisa că nu poți primi ceva decât în detrimentul altor oameni care își doresc același lucru. Această convingere devine însă imposibilă dacă înțelegi că suntem cu toții ființe spirituale și că toate evenimentele pe carele trăim sunt simple iluzii.  Toate visele se nasc din infinitate, iar noi nu îi putem oferi acestei lumi tot ce avem de oferit decât prin urmărirea lor într-o stare de abandonare de sine, rămânând fidel viselor noastre egoiste.

Visele și dorințele noastre sunt la fel de unice depinzând exclusiv de misiunea noastră în această viață, care este unică.  Noi avem vise diferite de ale celorlalți oameni dintr-un singur motiv: acela de a maximiza șansele de a trăi aventurile și lecțiile care ne vor îmbogăți cel mai mult. 

sursa foto: internet

Ștefan Robu

CREATIVITATEA NOASTRĂ,

Poți cunoaște instantaneu totul, să te pui la unison cu darurile primite de tine din cer, cu scopul de a-ți îmbunătăți viața, de a introduce în ea schimbările necesare și de a-ți trăi visele, lucru care - din fericire - rămâne posibil chiar și în această societate extrem de primitivă din punct de vedere spiritual în care trăim.  Creativitatea, puntea noastră de legătură cu mintea divină.  Gândirea creatoare derivă din capacitatea noastră de a ne suspenda gândirea rațională și de a ne scufunda direct în inteligența divină. Cu toții suntem ființe  profund creatoare, dar cel mai adesea nu permitem manifestarea creativității noastre din cauza convingerilor limitatoare pe care le avem.  Metaforic vorbind, creativitatea poate fi comparată cu procesul de naștere: într-o singură clipă se naște ceva ce nu a mai existat până atunci, adăugându-se astfel la mintea divină.  De îndată ce lucrul respectiv sa născut însă, toți ceilalți avem acces la el.

Viața înseamnă mai mult decât să acumulezi bani și averi. Crede în tine și vei vedea cât de fericit și de liber te-ai născut să fii.  Știu că sună puțin c-am exaltat, dar mesajul era succint, puternic. Creativitatea nu este altceva decât o dovadă fizică în plus a faptului că noi existăm inclusiv în alte dimensiuni decât în cea fizică, putând extrage din acestea intuiții, înțelegeri și soluții care ne pot ajuta să ne continuăm mai confortabil aventura în această viață.

Un alt exemplu al conexiunii interioare cu sinele nostru superior sunt nesfârșitele transmisii din alte lumi pe c are le primesc unii oameni.  Este vorba despre oameni care își pot auto induce(de regulă la voință) o stare de transă, în timpul căreia un alt aspect al ființei lor(uneori chiar o altă personalitate) preia controlul asupra lor.

Creativitatea nu este altceva decât o dovadă fizică în plus a faptului că noi existăm inclusiv în alte dimensiuni decât în cea fizică, putând extrage din aceste intuiții, înțelegeri și soluții care ne pot ajuta să ne continuăm mai confortabil aventura în această viață. Mai mult, eu cred chiar că noi participăm efectiv și continuu la acest proces de comunicare, în fiecare zi a vieții noastre, nu neapărat cu altă personalitate, cât cu acel aspect mai vast al ființei noastre de la care provin intuițiile și instinctele noastre. Ținând cont că suntem cu toții creaturi fizice, iar gândurile nu pot fi produsul creierelor noastre, singura concluzie logică ar fi că fiecare gând al nostru ne este transmis într-o măsură mai mare sau mai mică de sinele nostru superior, fiind repetat de eul nostru fizic.  Ideile care ne trec prin minte nu sunt formulate de corpul nostru fizic, care nu este decât un instrument mecanic, un fel de aparat de înregistrare și redare. Privind lucrurile din această perspectivă, , noi suntem cu toții canale ale unor transmisii provenite din alte lumi, pe care corpul nostru fizic le traduce în dimensiunea noastră fizică.  O dată în plus, acest lucru nu ar fi posibil dacă nu am avea o conexiune divină cu infinitatea.

Simplul fapt că acestea provin dintr-o sursă exterioară lumii, nu înseamnă automat că toate sunt corecte și utile.  Fii propriul tău moderator și filtrează toate informațiile primite din afară, indiferent de sursa lor. Logica nu este singurul instrument pe care îl putem folosi pentru a face față sarcinilor și provocărilor cu care ne confruntăm. Dacă ne vom folosi, pe lângă ea, și de intuițiile impulsurile și instinctele noastre, respectiv de creativitatea și de sentimentele noastre intuitive, aceste veritabile daruri primite de la mintea divină, noi vom putea face față mai ușor acestor provocări, ne vom liniști stările de anxietate și vom manifesta viziuni și revelații care nu au mai existat vreodată până la noi.

Dacă vom lăsa garda jos și dacă ne vom folosi de aceste daruri, noi vom ajunge să percepem viața dintr-o perspectivă infinit mai vastă și mai completă decât ar putea face vreodată creierul nostru logic.

sursa foto: internet

Ștefan Robu