GÂNDURILE ȘI DESTINUL,

Dacă ai ajuns în cel mai înalt rai
Sau în cel mai de jos iad,
Înseamnă că ai visat la frumusețe
Sau te-ai gândit la lucruri rele.

Căci raiul de deasupra și iadul dedesubt
Nu sunt altceva decât gândurile tale.
Fericirea cea mai mare se datorează gândurilor,
La fel și suferința cea mai cumplită.

Dacă nu ar exista gândirea, lumile ar dispărea.
Slava se datorează gândurilor.
Iar dramele din toate timpurile
S-au născut din fluxul etern al gândirii.

Demnitatea, rușinea și tristețea,
Durerea și angoasa, iubirea și ura,
Nu sunt altceva decât măști ale gândurilor
Ce guvernează destinul.

Așa cum culorile curcubeului
Alcătuiesc raza de lumină albă,
La fel, schimbările universale
Țes visul etern.

Iar acest vis există înlăuntrul tău.
Visătorul așteaptă mult timp
Pentru ca dimineața să îl trezească,
Iar gândirea sa să devină puternică și vie,

Pentru ca idealul său să devină real,
Coșmarurile sale să dispară,
Iar el să ajungă în raiul cel mai înalt,
În care nu există decât perfecțiunea cea mai deplină.

Răul este totuna cu gândul care îl conturează,
La fel cum binele nu este altceva decât gândul care îi dă formă.
Lumina și întunericul, păcatul și puritatea
Derivă din gândire.

Gândește-te la tot ce poate fi mai sublim
Și vei avea parte de o realitate sublimă.
Focalizează-ți mintea asupra Celui Preaînalt
Și vei deveni una cu El.

sursa foto: internet
stefan robu

DURERILE SUFLETEȘTI,

Întreaga fire se supune
În fața celor care caută binele suprem.
Înțelepciunea dă aripi
Tuturor formelor aparent malefice.

Tristețea întunecoasă ascunde Steaua
Care așteaptă să strălucească cu putere.
Iadul ascunde raiul, iar după noapte
Urmează lumina glorioasă a zilei.

Înfrângerile sunt simple scări pe care urcăm
Către un țel mai nobil și mai pur.
Pierderea conduce la câștig, iar bucuria
Așteaptă la capătul drumului.

Durerea conduce la beatitudine,
La gânduri și cuvinte și fapte divine.
Norii ascund razele strălucitoare ale soarelui
Care luminează întreaga viață.

Neșansa nu face decât să ascundă calea,
Care conduce inevitabil
La succesul deplin,
Care ne așteaptă la capătul drumului.

Povara grea a îndoielilor și a temerilor
Care întunecă valea speranțelor noastre,
Umbrele cu care se confruntă spiritul
Și lacrimile amare,

Durerile sufletești, suferințele,
Vânătăile generate de lanțurile rupte -
Toți aceștia sunt simpli pași
Care ne conduc către destinația în care credem.

Plină de compasiune, iubirea aleargă
Și îi iese în întâmpinare Pelerinului venit din ținutul credinței.
La capătul drumului, pe acesta îl așteaptă
Întreaga glorie și tot binele din lume.

sursa foto: internet
stefan robu

VESTITORUL LUMINII,

Ce noapte, o, privitorule! A apărut
Lumina zorilor pe vârfurile munților?
Poți vedea în zare,
Vestitorul auriu al Luminii luminilor?

A apărut el, ca să alunge bezna,
Și cu ea toți demonii nopții?
Îi poți zări razele strălucitoare?
Îi poți auzi vocea, cea care condamnă eroarea?

Dimineața vine, iubitor al Luminii;
Chiar acum aurește munții,
Iar eu întrezăresc cărarea
Pe care picioarele ei strălucitoare alungă deja Noaptea.

Întunericul va trece, și toate lucrurile
Care iubesc întunericul și care urăsc lumina
Vor dispărea pentru totdeauna, împreună cu noaptea.
Bucură-te! Căci așa proclamă Vestitorul Luminii.

sursa foto: internet
stefan robu

ÎNCEPE CU TINE ÎNSUȚI,

Dacă dorești să îndrepți această lume
Și să alungi din ea toate relele,
Făcând chiar și deșerturile ei
Să înflorească la fel ca trandafirii,
Atunci începe prin a te îndrepta pe tine însuți.

Dacă dorești să eliberezi această lume
Din îndelungata sa captivitate în ghearele păcatului,
Să vindeci toate sufletele rănite,
Să alungi durerea și să o înlocuiești cu consolarea,
Începe prin a te elibera pe tine însuți.

Dacă dorești să vindeci această lume
De bolile sale de lungă durată,
Să pui capăt pentru totdeauna durerilor și suferințelor sale,
Înlocuindu-le cu bucurie și ajutându-i pe cei osteniți să se odihnească,
Începe prin a te vindeca pe tine însuți.

Dacă dorești să trezești această lume
Din coșmarul morții și al ororii,
Să aduci în ea Iubirea și Pacea,
Lumina și strălucirea Vieții nemuritoare,
Începe prin a te trezi pe tine însuți.

sursa foto: internet
stefan robu

O IUBIRE FĂRĂ OBSESII,

Chiar dacă sunteți pasionați de persoanele iubite, nu este nevoie să-ți pierzi controlul sau rațiunea pentru a spune că ești îndrăgostit. Asta este nebunie în dragoste. Dacă dragostea nu te lasă să gândești, ești foarte aproape de patologie, oricât de fericit te-ai simți. A iubi nu înseamnă a te droga, înseamnă a îmbina sentimentele și rațiunea. Decizii luate sub imperiul inimii. Îți poți pierde controlul uneori și te poți transforma în epicentrul unei pasiuni care pare a nu avea limite, dar  trebuie apoi să revii la forma ta umană, la ceea ce ești în realitate, dacă vrei să iubești în mod sănătos. Dragoste senină, în deplinătatea facultăților tale,  cu descărcări ocazionale de paroxism: iată cel mai bun mod de a iubi. Dragostea care găzduiește  numai trăiri exacerbate se pierde pe ia însăși.. A iubi neobsesiv  înseamnă a recurge la o pasiune armonioasă, o pasiune care face din dragoste o experiență atât intensă, cât și echilibrată.

Trebuie să iubim cu ființa noastră, pornind de la identitatea de bază care ne definește.  Să facem parte din viața celuilalt, fără a-i aparține, fără a ne pierde individualitatea și fără a deveni victima unor invazii amoroase, în care se pierde unicitatea într-o încercare disperată de a fuziona cu celălalt. Trebuie să iubim fără a ne sacrifica propria identitate și să menținem esența care ne definește. Cu toții avem o viziune proprie și netransferabilă asupra lumii, compusă din ansamblul convingerilor noastre cele mai profunde, ideologia noastră, valorile și principiile, care acționează la unison. Dacă această viziune se pierde, chiar și în numele iubirii, nu vom ști cum să facem față vieții. Adevărata dragoste presupune autenticitate, un Eu care se reafirmă și care crește cu fiecare întâlnire afectivă. Dacă pentru iubire trebuie să renunți la a fi tu însuți, mai bine nu iubi.

O dragoste curajoasă și liberă, care își asumă riscul de a iubi, cu toate consecințele specifice este o iubire fără teamă de a-l pierde pe celălalt. Nu există certitudini, nu există posibilitate zero de eșec. Nu există o altă cale: trebuie să iubești cu certitudinea în ceafă, asumându-ți probabilitatea ca cineva să se sature de tine și să dea dracului totul, că totul poate să crească, așa cum se poate nărui. Universul cunoscut nu este permanent. Acest lucru înseamnă că totul este într-o permanentă schimbare și transformare. De ce ar trebui iubirea să fie ceva static și de neschimbat? Trebuie să ne asumăm riscul de a iubi, pe marginea prăpastiei, într-un du-te-vino, conștienți de punctele forte și de slăbiciunile noastre, de răul pe care l-am putea provoca relației noastre. Repet: iubirea este pentru curajoși. Teama în dragoste, indiferent de originea sa, este o povară uriașă, un obstacol în calea dezvoltării, oricărei relații, iar eliberarea de aceasta te lasă să plutești în mod natural spre o legătură completă și sănătoasă. Iubește ușurat de bagaje.Cât de liber și de vital poți, fără a renunța la ceea ce ești, fără a-ți trăda idealurile și valorile. Iubește conștient de ceea ce ești de fapt tu, cel care inventezi și reinventezi dragostea pe care o trăiești. Înțelege că, până la urmă, suntem responsabili pentru propria fericire emoțională.

O iubire liberă, nu ai nevoie  de persoana iubită ca de ceva cu care trebuie să completezi o lipsă, ci ca de ceva ce preferi, ca o alegere spre care inima te împinge și mintea decide. Orice fel de legătură care împedică dezvoltarea liberă a personalității, chiar dacă ai o sută de ani, nu-ți este de folos. În acest domeniu, nu există resemnare care să merite. Te va face să involuezi în ceea ce privește obiectivele tale esențiale și vitale. Această iubire opresivă și sufocantă va fi o povară, o sursă de suferință sau o problemă ce trebuie rezolvată.

sursa foto: internet

stefan robu

DE LA DORINȚĂ LA ALEGERE,

Vorbim mult despre decizii, însă pentru a face alegeri bune avem nevoie să înțelegem care sunt mecanismele unei decizii. Orice decizie personală serioasă implică patru aspecte: dorința, renunțarea, legătura cu trecutul și orientarea spre viitor.

Dorința este aceea care ne împinge spre o hotărâre. Este elementul preferențial care mă determină să aleg o posibilitate nu pentru că este singura posibilă, ci pentru că este preferată altor posibilități care îmi sunt accesibile. Pare complicat? Iată un exemplu foarte simplu: un băiat care alege să se căsătorească, dar cu o anumită fată, nu o alege pe aceasta pentru că este singura variantă, ci din multitudinea de posibilități, o alege pe ea deoarece dorința intensă este îndreptată spre ea. A dori înseamnă a concentra propriile energii spre ceva care simt că este central pentru viața mea. O decizie bună nu se bazează pe motivații exterioare, nici pe presiunea socială, nici pe tradiție și nici pe o anumită formă de identificare.  O decizie matură se bazează pe motivații interioare, ce derivă din aprecierea pentru ceea ce se alege: aleg pentru că eu cred în ceea ce aleg și această alegere izvorăște din voința mea liberă.

Pentru a realiza ceea ce îmi doresc, trebuie să renunț. Dacă îmi doresc acest lucru, înseamnă că automat trebuie să renunț la alte lucruri care devin incompatibile cu primul. Dacă într-o zi doresc un lucru măreț trebuie să renunț la dorințele opuse: să dorm, să lenevesc, să pierd timpul etc. Iluzia de a putea lăsa toate opțiunile deschise duce la nemulțumire, neîmplinire și tristețe
Orice decizie, chiar și cea mai banală, are  o  legătură cu trecutul, spune ceva despre mine și este legată de modul meu de a trăi..De exemplu, va fi foarte greu ca o persoană care urmărește numai interesele sale, care nu are minimul exercițiu de dăruire, să aleagă să se implice în acțiuni de voluntariat.
Orice alegere importantă este precedată de micro alegeri. Alegerile de a mă ruga, de a mă implica în activități pentru copii, tineri sau bătrâni, de a face voluntariat etc. mă pot ajuta să merg pe un drum care ar putea duce spre decizia de a deveni orice sau a face orice. La fel cum comportamentul nerespectuos față de persoane, dezordinea sentimentelor sau a sexualității etc. ne îndepărtează de posibilitatea de a avea o viață fericită în căsătorie etc.
Așadar, alegerile mari sunt pregătite de alegerile mici.

O alegere făcută orientează spre viitor. În special alegerile existențiale, precum alegerea stării de viață, devin baza pentru multe alte alegeri viitoare. Hotărârea de a încheia o căsătorie va fi urmată de alte decizii care vor da forță celei inițiale și o vor actualiza permanent, alegerea unui anumit parcurs de studii va determina alte alegeri care vor caracteriza propria viață etc.

Cu toate acestea, nici o decizie majoră nu este lipsită de nesiguranță, de îngrijorare și de teamă. Ceea ce dăruiește mângâiere și forță este convingerea că D-zeu ne însoțește pe acest drum al alegerilor care conturează propria viață și, de aceea, putem spune cu multă convingere: Știu în cine am crezut și în cine mi-am pus încrederea(2Tim 1, 12).

sursa foto: internet
stefan robu

VEI FI CE VEI FI,

Vei fi ce vei fi;
Lasă eșecul să se bucure de mulțumirea sa falsă
În acea lume sărmană numită mediu,
Pe care spiritul o disprețuiește și devine liber.

El controlează timpul și stăpânește spațiul;
Alungă lăudărosul bufon numit Șansă,
Și detronează Circumstanțele tiranice,
Silindu-le să joace din nou rolul slujitorului.

Voința omului, această forță invizibilă,
Odrasla sufletului nemuritor,
Își poate croi drum către orice țel
Trecând de orice ziduri de granit.

Nu fi nerăbdător atunci când pare că ai întârziat,
Ci așteaptă cu răbdare, știind că
Atunci când spiritul se înalță și poruncește,
Chiar zeii sunt nevoiți să îl asculte.

sursa foto: internet
by: Ella Wheeler Wilcox