ACCEPTÂND REALITATEA, SUFERINȚELE,

 Dacă ne acceptăm pe sine, vreau să mă refer și la acceptarea evenimentelor. Nu putem să ne schimbăm viața în bine dacă nu începem prin a accepta în integritatea ei și deci a consimți la toate evenimentele exterioare cu care ne confruntăm. În mod evident, nu ne este greu să acceptăm ceea  ce percepem drept bun, pozitiv, cu valoare de recompensă, dar este mult mai greu atunci când este vorba de dificultăți și suferințe de toate felurile. Voi vorbi acum despre asta desemnând aceste realități percepute ca negative cu termenul de necazuri. Subiectul este destul de delicat. Știm cu toții că, oricare ar fi proiectele noastre, oricât de bine gândită planificarea lor, există situații pe care nu le putem controla și deci se produc o multitudine de evenimente contrarii previziunilor, aspirațiilor, dorințelor noastre, iar noi suntem obligați să le facem față.

Ceea ce mi se pare important este să nu ne mulțumim cu a le accepta bodogănind, ci să consimțim sincer, să nu le suportăm, ci într-un anumit sens să le alegem(chiar dacă, de fapt, nu avem de ales și tocmai asta ne deranjează!).  A alege înseamnă în acest context să facem un exercițiu de libertate și, dincolo de a ne resemna, să primim cu inimă bună ceea ce ni se întâmplă. Nu este lucru ușor, mai ales dacă este vorba de încercări cumplite, dar este cea mai bună metodă și trebuie să încercăm să o punem în practică cât mai mult posibil, întăriți de credință și speranță. Dacă avem suficientă credință în Dumnezeu, vom crede că există și ceva bun în ceea ce ni se întâmplă și vom avea puterea să spunem la fel ca Isus „Facă-se voia ta!”

Iată un adevăr fundamental: Dumnezeu poate transforma orice în bine, chiar și răul, chiar și ceea ce este negativ. A face din bine tot bine nu este mare lucru, toată lumea poate, dar numai Dumnezeu, atotputernic, iubitor și înțelept, este în măsură să transforme însuși răul în bine. Cum? Nu stă în puterea noastră să o explicăm și nici să o demonstrăm (nici o filosofie și nici o altă gândire teologică nu sunt în stare să o facă!), dar putem să o credem bazându-ne pe cuvintele din Sfânta Scriptură care ne cheamă să avem încredere: „Dumnezeu pe toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc”. Dacă ne vom lăsa pătrunși de acest adevăr, vom ajunge să-l și trăim.

Când trăim conform acestui timp interior ne dăm seama că nimic nu este întâmplător. Dacă uneori mergem prin întuneric și pe drumuri necunoscute, presimțim și verificăm  totuși că viața noastră se derulează într-un ritm care depășește puterea noastră de înțelegere, care nu depinde de noi și căruia este minunat să ne abandonăm, căci el ne poartă dincolo de noi înșine și într-un spațiu unde evenimentele sunt puse în ordine cu o înțelepciune infinită.

sura foto: internet

Ștefan Robu