Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ
Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.
Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morți paltonul ți-l închei,
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.
Și brusc am înțeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deși am fost născut cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!
sursa foto: internet
by Adrian Păunescu
