DE UNDE ACEASTĂ SETE DE IUBIRE,

Cât de admirabile sunt lucrările domnului și cât de minunate sunt făpturile sale! Ce ființă uimitoare este omul: din iubire intră în această viață și conștientizează imediat cât este de iubit. Cei mai mulți ne trezim înconjurați de iubirea părinților, a bunicilor, a fraților și surorilor, a prietenilor și colegilor. O adevărată binecuvântare! Treptat, simțim cum se naște în noi dorința de a răspunde la iubire dăruind iubire. Suntem iubiți și vrem să iubim. E un foc pe care apele mari nu-l pot stinge și nici râurile să-l spele. De unde această dorință arzătoare de a iubi și de a fi iubiți? Cine a sădit în noi, bărbați și femei, mici și mari, buni și răi, această aspirație a inimii?


Iubirea și nemurirea sunt primele daruri cu care D-zeu ne copleșește încă din momentul conceperii. Izvorâm din iubire pentru nemurire! Tocmai prin iubire și nemurire se vede cel mai bine că suntem creați după chipul și asemănarea lui D-zeu
Dorința noastră de a iubi și de a fi iubiți a fost pusă în noi tocmai ca imagine a dragostei pe care D-zeu o are pentru noi. O dragoste nebună, o iubire până la moarte și încă moartea pe cruce.  Numai iubind putem cunoaște iubirea Domnului: pentru că iubirea este de la D-zeu și oricine iubește este născut din D-zeu și-l cunoaște pe D-zeu! Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe D-zeu, pentru că D-zeu este iubire.

Inima celui care iubește înțelege profunzimea cuvintelor: Dilige et quod vis fac(iubește și fă ce vrei!), pentru că iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul primit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.

Aceasta este iubirea după care tânjim și prin care ne împlinim. Aceasta este iubirea care a fost revărsată în inimile noastre: iubirea lui D-zeu față de noi și iubirea noastră față de el și față de aproapele, iubiri arzătoare și inseparabile.

sursa foto: internet
stefan robu

TEAMA DE A ALEGE,

Dragă tânără,
Dragă tânăr,

Știu că vara este un timp potrivit mai degrabă pentru relaxare și odihnă decât pentru reflecție asupra unor teme complicate.
Totuși, considerând că sufletul nu are vacanță și că întrebările despre sensul profund al vieții nu-l părăsesc pe acela care le ia în serios, îndrăznesc să îți vorbesc în continuare despre chemarea lui D-zeu, despre răspunsul tău și despre aventura minunată a unei vieți trăite în conformitate cu planul lui D-zeu. În alegerea stării de viață am remarcat că, de fapt, există o mare frică de a alege. Nu este deloc ușor să iei decizii cruciale, mai ales o decizie care dă o direcție fundamentală pentru viață, care marchează istoria ta pentru totdeauna. 

De multe ori nu este vorba despre o teamă explicită, conștientă, mărturisită și analizată. Dacă ar fi așa, ar fi mult mai ușor să îi înțelegi cauzele și să o înfrunți. Însă această teamă se manifestă, în general, într-o formă foarte subtilă care înăbușă în cel interesat dorința de a face alegeri importante, de a ținti mai sus, de a face ceva serios cu propria viață. Astfel, paradoxal, se poate ajunge la a alege... să nu alegi! Mulți tineri amână să ia decizii importante pentru viața lor amăgindu-se fie cu continuarea studiilor, fie cu un serviciu care pare mulțumitor,  fie cu diferite experiențe care tind să umple, de fapt, un gol interior. Sper ca discursul meu să nu fi devenit greu de urmărit. Încerc să îți spun că nu poți fugi de alegerile importante ale vieții! De fapt, poți fugi de ele, însă nu vei merge într-o direcție care să te îndrepte spre fericire!

Pentru a evita tentația de a alege, îți indic trei lucruri de care să ții cont pentru a face alegeri potrivite. Înainte de toate, luptă împotriva ispitei de a gândi și de a acționa în maniera aici și acum. Clipa prezentă nu este totul unei vieți. Lucrurile cele mai importante au nevoie de timp potrivit pentru a se desfășura în splendoarea lor.

Dacă te mulțumești doar cu ceea ce trăiești în clipa prezentă nu vei reuși să cucerești ceea ce vine în urma unui drum îmbogățit cu realizări constante, chiar dacă par neînsemnate. În al doilea rând, nu lăsa să te domine partea emotivă. De multe ori, când ți se prezintă povești frumoase, descoperi că în spatele lor sunt doar amăgiri sau, mai grav, capcane.  Cristos, când i-a trimis pe apostoli în misiune, nu a ezitat să le spună că îi trimite ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Nu a încercat să îi păcălească prin reclame care prezintă totul în roz.
Lucrurile importante în viață  se măsoară nu prin intensitate, ci prin fidelitate!

În al treilea rând, nu lăsa ca alții să aleagă în locul tău. Există atâtea idei, atâtea mentalități care elimină orice posibilitate ca cineva să aibă un plan cu tine, care îți spun că fericirea constă în libertatea ta de a alege ceea ce dorești tu, ceea ce îți place și că nimeni nu ar trebui să ți se împotrivească. 

Dacă vei lăsa ca aceste idei să te conducă, nu vei fi niciodată stăpân pe viața ta., nu vei fi niciodată împăcat cu tine! Așadar,  frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză.

Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te înfricoșeze, totul trece. D-zeu nu se schimbă; răbdarea obține totul; aceluia care îl are pe D-zeu, nimic nu-i lipsește; D-zeu singur e de ajuns.

sursa foto: internet
stefan robu

ASTĂZI,

Adverbul  astăzi ne duce imediat cu gândul la valoarea timpului, o categorie foarte greu de definit. Este elocventă o expresie a sf. Augustin referitoare la timp: ”dacă nimeni nu mă întreabă, o știu, însă dacă aș vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu știu. Nu am de gând să fac un tratat de timp, ci, în cadrul în care vorbim despre vocație, să înțelegem că fiecare moment dăruit de D-zeu este timpul potrivit pentru a răspunde cu promptitudine chemării sale, aici și acum. A spune da lui D-zeu nu poate fi o decizie rezervată viitorului! Astăzi este timpul potrivit să îți trăiești credința, să te rogi, să fii bun, să fii generos, să te implici etc. Nu poți să îi dai întâlnire lui D-zeu peste o săptămână, peste un an, peste zece ani!

Pentru un tânăr creștin, carpe diem, trăiește clipa, nu trebuie să însemne a da frâu liber tuturor dorințelor și a nu ține cont de nimic, mai ales de ceea ce este bun cu adevărat. Dimpotrivă, inima deschisă spre D-zeu amintește că  în orice moment el vine să ne întâlnească și orice zi primită de la el este un cec în alb, căruia noi suntem chemați să îi dăm valoarea potrivită.  Fiecare, în intimitatea conștiinței sale, poate spune că l-a investit, dacă a lăsat să se depună praful peste el sau dacă l-a rupt  sau pătat făcând să își piardă valoarea. De multe ori petrecem zilele noastre analizând trecutul, lamentându-ne de prezent și tremurând pentru viitor. Suntem prea mult suspendați între nostalgia trecutului și incertitudinea viitorului în odaia prezentului în care ne văităm!  Astăzi este timpul potrivit pentru a contempla lucrarea lui D-zeu în viața noastră și pentru a acționa ca fii ai săi, răspunzând cu generozitate la chemarea sa: ”Trebuie învățat să se facă în așa fel încât faptele din trecut să devină realitate dinamică, asupra căreia să se reflecteze și din care să se scoată învățătură și semnificație pentru prezentul și viitorul nostru.
Misiune grea, dar necesară, este aceea de a descoperi firul roșu al iubirii lui D-zeu care conectează toată existența noastră.

Sunt mulți hoți ai prezentului, care profită de neatenția și rătăcirea noastră pentru a ne răpi clipa în care trăim și bucuria întâlnirii cu D-zeu care vine în întâmpinarea noastră în orice moment. E nevoie să iubim clipa pe care ne-o oferă Stăpânul timpului și al istoriei și să o umplem cu bătaia inimii noastre pentru D-zeu și pentru aproapele. Numai astfel îi spunem cu adevărat  da lui D-zeu, fără a fi paralizați de nostalgia trecutului și dezorientați de nebuloasa utopiei, în așteptarea acelui astăzi definitiv al veșniciei fericite în prezența lui D-zeu.


sursa foto: internet
stefan robu