Ce-aș fi fost, dacă n-ai fi fost tu, mamă,

Îmi amintesc acea zi în care te-am întrebat cum am apărut pe pământ. Deși putea-i să-mi spui că m-a adus barza, așa cum răspund multe mame copiilor lor care pun această întrebare, tu mi-ai răspuns că am venit în lume din iubirea voastră, a părinților, o iubire inspirată dintr-o iubire și mai mare, care este Dumnezeu.
Atunci nu am înțeles prea mult cum stă treaba cu iubirea lui Dumnezeu și cu iubirea dintre părinți, dar dacă privesc acum la mine, pot să vă spun că acum înțeleg totul.
Înțeleg că fără o mamă nu intră nimeni în lume. Ea e făcută special de dumnezeu pentru ca prin ea să intre ce-i mai frumos în lume, adică pruncii.
Tot ea este o sursă inepuizabilă de hrană, de surâs, de iubire, de ghidușii, de răbdare, de viață.
Așa sânt mamele și așa este și mama mea, este cea mai frumoasă! 

Nu știu dacă aș schimba-o vreodată cu alta! Cred că ar fi păcat! Ar fi păcat de moarte!  Nu, o mamă nu o poți schimba, pentru că mama e unică! Mama e cea care ți-a dat viață în mod unic, care te-a hrănit, te-a învățat să mergi, să te ridici, să depășești obstacolele, ți-a pus pentru prima dată mâinile împreunate și ți-a arătat locul unde se află „Doamne, Doamne„ te-a învățat „Înger îngerașul meu„... și ți-a și demonstrat ce înseamnă să ai un înger.

Singura dată când îl strigi pe tata e să-l întrebi unde este mama! Nu că el nu contează, dar mama e c u totul specială.  Cum răspunde ea, cum rezolvă ea, cum mângâie ea nu o face nimeni pe acest pământ.
Cum ar fi fost viața mea fără tine, mamă? Nici nu mi-aș putea închipui!  Pe cine aș fi întrebat cum m-am născut? Cine m-ar fi auzit plângând când eram mic? Cine mi-ar fi dat laptele pe care numai tu îl poți da și care este atât de gustos și atât de hrănitor? Și ceea ce este mult mai important, cui aș fi spus „Mamă„

sursa foto: internet

Ștefan Robu

Femeie, aleasă făptură, îți mulțumesc!

În liniștea de la începuturile lumii a răsunat dumnezeiescul glas:**nu e bine ca omul să fie singur**. Și dumnezeu a creat femeia. Te-a creat pe tine, mamă și fiică, soră sau soție, prietenă sau colegă.
Ce imagine frumoasă: Dumnezeu privește viitorul omenirii și te așază în el, punând în tine, aleasă făptură, gingășie din gingășia sa divină, iubire din iubirea sa providențială, frumusețe din belșugul frumuseții sale..  Chipul lui Dumnezeu strălucește în chipul tău atunci când iubești așa cum doar o mamă poate iubi. Ești cu adevărat înveșmântată în soare și încoronată de stele atunci când rămâi fidelă vocației tale, frumuseții tale fizice și spirituale.
Fără intuiția și prezența ta plină de sensibilitate și generozitate lumea nu ar cunoaște armonia, căci misiunea ta este să creezi armonie,( iar fără femeie nu există armonie în lume).
Astăzi, cu gândul la femeia mamă, femeia-soție, femeia-fiică, femeia-soră, femeia-muncitoare, femeia consacrată, facem să răsune cuvintele Talmudului, înțelepciunea care a străbătut secolele și a ajuns până la noi:fiți foarte atenți ca nu cumva să faceți o femeie să plângă, pentru că însuși dumnezeu numără lacrimile ei! Femeia a fost creată din coasta bărbatului, nu din picioarele lui, tocmai ca să nu fie călcată în picioare; nu a fost creată nici din capul lui, tocmai ca să nu domnească peste el. Însă a fost creată dintr-o parte laterală a omului, din coasta lui, ca să-i fie egală; a fost creată un pic mai jos de brațul său, ca să fie protejată; de lângă inima lui, ca să fie iubită„.
Să alungăm din viața noastră tot ce contrazice demnitatea femeii! Să ne iubim mama! Să cinstim prezența și amintirea ei, pentru că ne-a oferit darul cel mai mare: viața! Chiar și cei care au primit de la mamă doar viața fizică și nimic altceva, trebuie să-i mulțumească și să o cinstească pentru că la ce ne-ar fi folosit orice altceva, dacă nu am fi primit viața?
Să răsune în aceste zile în inima noastră: mulțumesc!
Mulțumesc, femeie-mamă, femeie-soție, femeie-fiică, femeie-soră, femeie-prietenă, mulțumire ție, femeie, pentru însuși faptul că ești femeie!
Cu percepția care este proprie feminității tale, tu îmbogățești înțelegerea lumii și contribui la adevărul deplin al raporturilor umane.