https://draft.blogger.com/blogger.g?blogID=6956326260215646207#templatehtml

Faceți căutări pe acest blog

luni, 28 decembrie 2020

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ,

 

Omul de știință McCarthy spunea că avem de-a face cu inteligența artificială  ”atunci când o mașină se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om!.


În ultimele decenii, lucrurile - spunem noi - au evoluat. Treptat, în viețile noastre au apărut mașinării care să ne ușureze viața și munca.  Astfel, totul se rezolvă rapid, iar eficiența este sporită.   În același timp, prin preluarea multora  dintre acțiunile noastre de către  aceste mecanisme, pare că noi, oamenii, ne-am pierdut din utilitate. Toate acestea, în timp,  conduc cumva  la degradarea ființei umane, aceasta ajungând să piardă din vedere scopul pentru s-a născut. La finalul unei munci realizate,  fie chiar și în mod perfect de mașinăriile inteligente, aproape că nu simți nimic, în acea muncă nu se regăsește strădania cuiva, o anumită stare, un sentiment, o amintire... Și, astfel, perfecțiunea devine chiar plictisitoare.


Într-un anume sens, am putea spune că, având acces la inteligența artificială și folosind-o, noi ne scurtăm propria viață.  Este bine să fim conștienți de facilitățile pe care le aduce în munca noastră, dar să nu devenim dependenți de ea. Domnul nu ne-a  lăsat pe acest pământ pentru a apăsa niște butoane, căci, prin această metodă, poate poți vindeca, eventual, un picior accidentat, dar niciodată nu vei putea vindeca un suflet rănit.


Noi, oamenii, suntem sigurele ființe create de Dumnezeu cu facultatea de a raționa. Acest aspect ne diferențiază de animale, plante și, bineînțeles, de mașinăriile inteligente. Fiecare dintre noi are o misiune, fiecare este unic și nimeni nu poate reproduce în totalitate un lucru făcut de noi. Este în firea noastră să facem lucrurile cu sentiment, să transmitem ceva, să oferim șansa altora să se regăsească acolo unde pare că nu mai există speranță. A te implica într-o activitate presupune atât efort, cât și o dăruire personală.

Să-i cerem Domnului lumină, pentru a nu uita de scopul pentru care am fost creați, și ajutor în folosirea cu înțelepciune a inteligenței artificiale, astfel încât aceasta să fie întotdeauna în slujba omului și să nu ajungă să-l înlocuiască!


sursa foto: internet

text: ștefan robu


luni, 14 decembrie 2020

CENTRIFUGA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ȘI RISCURILE EI,

Suntem contemporani cu o lume în plină transformare, plină de provocări și constrângeri, care ne obligă să evoluăm într-un ritm rapid, să ne adaptăm, să facem față unor schimbări succesive, adesea imprevizibile.  Pentru o anumită categorie de persoane, toate acestea generează frică, anxietate, frustrare, nu de puține ori depresie, alienare, panică. Evident că sunt și persoane care consideră această stare de fapt benefică, utilă, avantajoasă pentru ființa umană, fiind create premize pentru o expansiune a civilizației noastre, în alte lumi, contactul cu alte civilizații, interacțiuni cu alte forme de viață.
Dincolo de toate aceste frământări și preocupări găsim o realitate care ne-a permis să ne aflăm în această situație - apariția și dezvoltarea fulminantă a inteligenței artificiale care poate substitui și depăși capacitatea și performanțele inteligenței umane, mai ales atunci când vorbim de viteza, cantitatea și calitatea procesării informațiilor din anumite domenii.
Dar ce este, în fond inteligența artificială?  În linii generale se referă la capacitatea unor sisteme tehnice evoluate de a prelucra și interpreta corect o serie de date sau informații externe, de a învăța și aplica cele învățate(asemănător proceselor de gândire umană) pentru a obține performanțe cvasiumane într-un timp mult mai scurt și cu erori cât mai puține.

Evident că inteligența artificială valorifică o serie de algoritmi prelucrați din modelele de gândire naturală întâlnite în psihofiziologia umană și transpuse în sisteme și structuri tehnice care înglobează descoperiri din domenii variate(electronică, informatică, nanotehnologii, robotică, microbiologie, matematici superioare etc.). În aceste condiții apar o serie de întrebări firești: Trebuie să ne fie frică de evoluția inteligenței artificiale? Care sunt limitele acestui tip de inteligență? Inteligența umană poate fi controlată sau dominată de inteligența artificială?  Răspunsurile sunt nuanțate în funcție de interesele și competențele celor implicați în această dezbatere. Astfel, după unii, inteligența artificială nu este un lucru rău, ci mai degrabă un mod de a ne eficientiza munca și viața, prin rapiditate și acuratețe, ne  poate ajuta să fim mai performanți în anumite domenii sau ne poate substitui în diverse activități rutiniere.

Pe de altă parte, există și sceptici care atrag atenția asupra unor riscuri ce ar putea fi determinate de apariția unor entități artificiale super inteligente care ar intra în conflict cu specia umană. De altfel, literatura de ficțiune a anticipat un posibil război între civilizația umană și cea a roboților, cu final greu de anticipat.
Nu-i putem ignora nici pe cei care susțin tot felul de idei sau teorii conspiraționiste, generatoare de panică și care văd în inteligența artificială surse malefice de înlăturare a dominației inteligenței naturale cu ajutorul unor viruși inteligenți sau crearea unei civilizații de cyborgi, roboți sau super-mașini autonome și incompatibile cu lumea vie. 
Unii au și argumente pentru astfel de teorii, dacă ne gândim la dezvoltarea industriilor de apărare și a echipamentelor inteligente care, chipurile,  ne pot asigura securitatea și garanta pacea mondială, chiar și cu riscul unor accidente sau derapaje în modul de a se integra sau de a fi integrate într-o civilizație umană evoluată și cu tehnologii foarte avansate.

După această sumară radiografie a inteligenței artificiale și a riscurilor ei, ne întrebăm ce ne mai așteaptă?
Dumnezeu mai are loc în această ecuație?
Conștiința umană va mai fi conectată cu divinitatea în formele pe care le trăim astăzi? Răspunsul nu cred că este  în mintea nici unui muritor de rând. Omenirea a traversat  numeroase epoci, a evoluat în forme diverse, a experimentat culmi și abisuri, a parcurs perioade de glorie și decădere. Eu vă mărturisesc că nu mi-e frică, indiferent ce va urma, dintr-un motiv foarte simplu:  Dumnezeu este și poate fi în toate, inclusiv în miezul inteligenței artificiale, oricât de avansate ar fi ele.

Progresul omenirii va continua, nu ne putem opune, ambiția omului de a descoperi lumea este fără margini, riscându-și chiar și condiția de ființă vie, biologică, în fața tehnologiilor viitorului.

Dar nimeni și nimic nu ne poate interzice să credem, să credem în forța binelui și adevărului!

sursa foto: internet
ștefan robu

vineri, 6 noiembrie 2020

EU FĂRĂ TINE,

Și brusc am înțeles că fără tine
Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ

Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgâriindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.

Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morți paltonul ți-l închei,
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am înțeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deși am fost născut cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!

sursa foto: internet
by Adrian Păunescu

vineri, 30 octombrie 2020

TE-AM ZĂRIT,

Te-am zărit într-o zi
Și, fără să știi,
Sub pleoapele  mele căuș
Ți-am făcut pe vecie culcuș.
Lunecau pe obrazul tău drag
Bobițe de lacrimi șirag.
Ai zâmbit și din buze ușor
Mi-ai șoptit că sunt lacrimi de dor.
Și eu mai plâng uneori,
Dar de atunci numai în gând,
De frică să nu te strecori
Prin fuioare de lacrimi
Ce curg de sub pleoape
Și chipul tău să îmi scape.
Nici nu mai vreau să clipesc
De frică să nu te strivesc.

Sunt orbul nebun ce poartă pe cale,
Sub pleoapele stinse, doar formele tale.


sursa foto: internet     by Ion  Sorescu


duminică, 25 octombrie 2020

CĂ ÎNCĂ POT,

N-am să mai fac din lacrimă risipă,
Am să le vând, le dau pe-un curcubeu,
Am să-l rog frumos pe Dumnezeu,
Să-mi de-a puteri în fiecare clipă!

N-am să mai plâng decât de fericire,
Chiar dacă e mai greu de găsit,
De mângâi doar un suflet necăjit,
Acesta-mi va fi marea mulțumire!

Nu mai aștept minuni neîntâmplate,
Minune e chiar faptul că exist,
Că încă pot, că vreau și că rezist,
În ciuda greutăților purtate!

sursa foto: internet
stefan robu

BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN,

Este timpul să ne bucurăm, este perioada sărbătorilor! Pe mulți dintre noi ne găsește fiind ocupați: să cumpărăm cadourile ideale pentru cei...